Lipsa personalului medical, gestionarea defectuoasa a fondurilor din sistem, intr-un context de lipsa de viziune si de politici coerente perpetuat de-a lungul anilor, genereaza situatii tot mai greu de rezolvat, capabile oricand sa produca un blocaj. Ultimele zile ne pun in fata unor consecinte tot mai dese, cu tot mai mare ecou, situatii aparent fara iesire, fie ea si de urgenta.
Un exemplu este situatia sectiei de oncologie din Spitalul Judetean de Urgenta Pitesti – Arges, care nu mai poate interna bolnavi din lipsa de personal. Doi medici nu pot face fata sutelor de pacienti veniti din tot judetul, asa ca sectia nu va mai prelua niciun pacient, ei fiind indrumati catre alte sectii, in functie de tipul de afectiune, si catre spitale din imprejurimi, in special din Bucuresti. Degeaba au fost scoase posturi la concurs, nimeni nu le-a ocupat…
In acest context, ne punem intrebarea de ce se intampla asa, avand in vedere majorarile salarile din sistemul public, efectuate, unele, ori anuntate, altele. Sa nu fie oare suficiente salariile ori promisiunile salariale? Raspunsul pare a fi “nu”, in ambele cazuri. Modelul sistemului privat ar putea oferi si explicatia, furnizorii fiind cei care inteleg cel mai bine necesitatile personalului medical, pentru care salariul joaca un rol important, nefiind insa singurul element necesar pentru ca un medic sa ramana in tara si sa profeseze in locurile cu adevarat in criza de cadre.
Un salariu bun trebuie sa vina intotdeuna impreuna cu posibilitatea de a profesa la cele mai inalte standarde, cu aparatura necesara, cu o evolutie constanta din punct de vedere profesional, cu oportunitati de perfectionare si specializare, dar si cu un mediu care sa ofere statutul meritat – cu respect, unitate, solidaritate, siguranta si apreciere. Este tocmai ceea ce ofera mediul privat, ca alternativa la mediul de stat.
Totusi, cele doua sisteme sunt si trebuie sa fie complementare, iar solutiile din sistemul privat nu vin sa puna presiune pe cel public, ci sa ofere viziune pentru ca, dintr-o eventuala “competitie”, sa nu rezulte decat progresul, singurul de dorit pentru beneficiarul ambelor medii – pacientul. In alt sens, aceasta competitie nu exista si nici nu este de dorit, desi deseori se face referire sau se induce o astfel de idee.
Numarul de contracte ale spitalelor private cu CNAS a ajuns anul trecut la 299 de unitati, iar valoarea decontarilor catre aceste unitati a urcat la 474 mil.lei (106 mil.euro), respectiv 4,5% din totalul decontarilor catre spitale, a declarat Costache Augustus, purtatorul de cuvant al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS).” (sursa: zf.ro) Ori, peste 75% dintre unitatile medicale din Romania sunt private. Ne referim aici matematic, raportandu-ne la numarul lor.
O punere in balanta a celor doua cifre – 4,5, respectiv 75% – nu poate decat sa indice ca ponderea fondurilor alocate, in raport cu numarul unitatilor, nu reprezinta niciun dezechilibru care ar putea afecta sistemul public.
